Piatra Craiului

Traseu: Cabana Curmătura (1470 m) - Şaua Crăpăturii (1660 m) - Vf. Turnu (1911m) - Şaua Padinei Închise (1935 m) (punct roşu - 3h15)

Şaua Padinei Închise – Brâna Caprelor - Refugiul Diana (1480 m) (bandă albastră – 1 h45)

Refugiul Diana - Plaiul Foii (849 m) (triunghi galben - 1h30)

Durată totală: 7h

Diferenţă nivel: +500 m, -1150m

Surse de apă: La Cabana Curmătura, la Găvan, la 30 de min după Ref. Diana, la Plaiul Foii.

Indicator la Cabana Curmătura

Mai multe indicatoare din puncte cheie de pe traseu găsiţi aici, în albumul picasa.

De la Curmătura începe o urcare prin pădure nici prea prea, nici foarte foarte.

În Şaua Crăpăturii se desprinde traseul spre Piatra Mică şi de asemenea traseul prin Zărneşti pe Valea Crăpăturii. De aici se vede superb Măgura Codlei.

Începe promiţător, nu?

Spot the red heart :)

Abrupt maică, dar frumos rău de tot!!

Parcă m-aş da pe aici în fiecare zi! :)

Poza mea preferată :)

De aici se şi desprinde încă un traseu spre Zărneşti, marcat cu cruce albastră, prin Padina Hotarului.

To the moon and back? :)

Indicator pe Vf. Turnu

Pentru a ajunge din Vf. Turnu în Şaua Padinei Închise a trebuit să coborâm un pic şi apoi iar să mai urcăm încă un vârf, Vf. Padinei Închise.

Iar de aici din şa, drept la vale, până la capăt. Intrăm pe traseul bandă albastră, care se cheamă Brâna Caprelor. O altă opţiune era să mai mergem un pic pe creastă până pe Vf. Padina Popii (de fapt să urcăm, nicidecum doar să mergem) şi de acolo să coborâm pe triunghi albastru. Diferenţa era că nu mai ajungeam la izvorul de la Găvan şi era şi un pic mai abrupt traseul.

Asta nu înseamnă că pe Brâna Caprelor nu e abrupt! Dimpotrivă. Dar ŞI mai abrupt de atât, chiar nu era nevoie!

La 30 de minute după ce am părăsit creasta, timp în care m-am descurcat şi am reuşit să alunec pe brână printre jnepeni fix un fund (memorabil!), am ajuns la izvorul La Găvan, a cărui apă curată se strânge într-o scobitură mică în stâncă. Cineva a lăsat aici o cană vintage :)

Mai departe, ne distrăm maxim. Panta este foarte abruptă destul de mult timp, este numai şi numai grohotiş, şi facem fiecare ce ştie mai bine ca să stea pe picioare, căci nu e deloc uşor. Pietrele se pun în mişcare şi tre să avem grijă să nu lovim pe nimeni în cap, uneori facem surf pe pietre, ne agăţăm cât putem de jnepenii care din păcate sunt foarte rari... O adevărată luptă cu terenul, care nu se termină prea curând, dar şi când se termină...

Uităm complet căci avem surpriză vieţii noastre! Toată liniştea de pe lume e întreruptă de un grup de capre negre care s-au speriat când ne-au auzit şi au început să alerge mâncând pământul, fix prin faţa noastră tăindu-ne calea, încercând să ajungă cât mai sus, pe stânci, doar doar n-om ajunge la ele.